DE CE AM UITAT SĂ FIM COPII?

De ce am uitat să fim copii?

Viața trece pe lângă noi atât de repede, iar noi nu conștientizăm la timp acest lucru. Am devenit din ce în ce mai reci, mai egoiști, mai nepăsători și mai supărați pe tot ce ne înconjoară. Ne-am uitat visurile din copilărie undeva pe măsuța plină cu jucării și am îmbrătișat o viață falsă plină de materialism. Ne-am pierdut inocența și puritatea sufletească fiind coplesiți de problemele vieții.

Am uitat să ne zâmbim, să ne ținem de mână, să ne îmbrățișăm, acceptând în schimb „emoticon-uri” pentru toate trăirile noastre. Datorită zgmotului de fond din această lume, nu ne mai auzim sufletul. Ne-am tratat rănile și ne-am anesteziat durerea provocată de lupta interioară a sufletului încât am devenit imuni. Ne-am mutat viața în mediul virtual, ne-am conectat între noi, dar totuși suferim de singurătate, fără a mai ști să ne exprimăm sentimentele. Avem o viață și pe aia o irosim…

Ne-am pietrificat sufletul și acest lucru se vede atât de pregnant la exterior… am uitat să zâmbim, am uitat să iertăm și am uitat să iubim dezinteresat.

Dar până când vom accepta toate acestea? Cand ne vom da măștile jos și vom acționa ca niște copii?

Când vom spune ceva greșit sau vom face ceva greșit și nu vom isca între noi conflicte, ci vom avea pe chip bucuria unui copil, care naiv fiind stie că a greșit, dar și că va fi iertat.

Când ne vom spune “nu mă mai joc cu tine, pleacă de aici”, iar peste 5 minute ne vom întoarce fără pic de orgoliu si ne vom împăca, zâmbindu-ne de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat? Când vom realiza că fericirea, liniștea sufletească și zâmbetele oamenilor sunt mult mai importante decât orgoliul de a demonstra cu orice preț cine a avut dreptate?

Când ne vom bucura de fiecare ieșire, când vom mai alerga desculți prin iarba sau cand ne vom mai da răgaz să visăm?

Să nu uităm că toți suntem pasageri în trenul vieții și având impresia că avem timp, amânăm să fim fericiti, dar până când?

Lăsați copilul din voi să existe până la sfârșitul călătoriei, hrăniți-l cu visuri și bucurii, lăsați-l să râdă și să se joace. Si cel mai important… lăsați-l să se împrietenească cu alți copii, nu-i furați farmecul vieții ademenindu-l cu o viață virtuală plină de touch screen-urile și lipsită de cuvinte. Nu-l lăsați să ajungă un sclav al acestei societăți.

O zi frumoasă ție și copilului din tine 🙂

Ti-a placut? Distribuie-l!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s