UNEORI MI-E DOR DE MINE…

Uneori mi-e dor de mine…

De-a lungul vieții se întâmplă să avem relații dificile, uneori le luăm așa pur și simplu, fără să ne punem întrebări, alteori le abandonăm și apoi ne zbatem să găsim explicații pentru ce ni se întâmplă.

Oare relațiile dintre oamenii nu se rezumă la câtă energie investim și câtă primim?

Tind tot mai mult să îi dau dreptate lui Einstein: totul este energie! Fizica a demonstrat că energia și materia nu numai că sunt legate, dar se și pot transforma una în cealaltă în orice sens.

Nu vi s-a întâmplat niciodată să aveți o discuție cu o anumită persoană, după care ați simțit pur și simplu ca nu mai aveți energie? Sau să povestiți doar 5 minute cu cineva și acea persoană să va schimbe în bine ziua? După cum spuneam, e doar schimb de energie.

Asa e și într-o relație și de fiecare dată e bine să analizăm câtă energie investim și câtă primim.

Ne agățăm uneori cu dinții de relații imposibile, ne considerăm victime chiar dacă ne aruncăm singuri în propria capcană. Ne lăsăm influentați timp de ani de zile de către o persoană, ne consumăm întreaga energie pe care o posedăm pentru ca mai tarziu să plătim prețul, apariția sentimentului de neîmplinire.

Uneori așteptăm ca lucrurile să se schimbe de la sine, devenim spectatorii propriilor noastre vieți. Oare câte întrebări mai avem nevoie să ne punem pentru a realiza că drumul nu e bun. Sau de câte răspunsuri continuăm să fugim? Câtă energie mai trebuie să pierdem pentru a o lua de la capăt?

Fericirea se măsoară în îmbrățișări, sărutari și vorbe frumoase, fericirea se măsoară în energia pe care o primim și pe care o dăruim persoanei care ne este alături, nu în lacrimi sau cuvinte care dor și care mușcă cu patos din sufletul nostru.

Uneori va trebui să închidem uşi, să renunţăm la ce a fost, să acceptăm că s-a terminat şi să avem încredere că ceva mai bun ne aşteaptă.

Coelho spunea foarte frumos: “Întotdeauna este bine de ştiut când anume se termină o etapă din viaţă. Dacă insişti a te menţine în ea dincolo de timpul rezonabil, îţi vei pierde bucuria şi simţul a ceea ce se află în afara ei. Închide cicluri, sau uşi, sau capitole. Important este să le poţi închide şi să laşi în urmă momente ale vieţii, momentele care se încheie. Poţi petrece mult timp din prezentul tău scufundându-te în „de ce”-uri, în a revedea caseta şi a încerca să înţelegi cum şi pentru ce motiv se întâmplară cutare şi cutare lucruri.

Dar te vei consuma degeaba şi la nesfârşit, căci, în viaţă, tu, eu, prietenii, fiii, fraţii tăi, noi toţi, ne îndreptăm inevitabil către a închide capitole, către a da pagina, a termina etape sau momente din viaţă şi de a merge înainte.”

Plecarea fiecărei persoane din viața noastră ne schimbă. Știm de fiecare data unde începe totul, dar nu știm unde se termină. Și chiar și așa continuăm să ne aruncăm mai departe în necunoscut. Continuăm să învățăm de la fiecare persoană pe care o lăsăm să treacă pragul sufletului nostru. Uneori cunoscând persoana de lângă noi, ajungem sa ne cunoaștem pe noi. Cine am fost la început și cine suntem acum. Aceasta e viața, nu e despre cât ajungi să îl cunoști pe celălalt, ci cât de profund ajungi să te cunoști pe tine însuți.

Chiar și așa, închizând capitole, uși sau rupând foaia pentru totdeauna, câteodată sincer mi-aș dori să mă întorc în trecut, nu pentru a schimba ceva, ci pentru a simți din nou unele lucruri. Uneori mi-e dor de sufletul meu, uneori mi-e dor de mine…

Ție când ți-a fost ultima dată dor de tine?

Ti-a placut? Distribuie-l!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s